Nu, astazi nu sunt eu

Sunt zile in care pur si simplu nu realizezi cum timpul trece, privesti in urma si parca nu ai lasat nimic palpabil sau remarcabil.
Astazi este una dintre acele zile pentru mine. Imi facusem cateva iluzii si se pare ca se naruiesc cu fiecare ticait al ceasului din perete.
Nu sunt nervoasa, nici dezamagita ... insa  i-am rugat din suflet sa nu ma intrebe lucruri evidente, am nevoie de inimitate personala pe care vreau sa mi-o respecte si sa nu intrate cu bocancii in viata mea. Cand o sa am nevoie de ceva sau de cineva, promit sa apelez!
S-au strans sentimente in sufletul meu si am simtit ca am nevoie de un moment de singuratate. Dupa mult timp, am vrut sa ies singura, sa ascult muzica si sa ma plimb. Poate ca imi facea mai bine o persoana care sa imi asculte off-ul si durerile ce le striga inima, insa imi este greu sa fac ordine si sa sortez pe categorii ceea ce pot sa spun si ceea ce trebuie ingropat in suflet.
Simt ca lacrimile bat la usa si vor sa se rastogoleasca pe obraji, incerc sa fiu puternica...vreau sa nu ma las prada negativismului.

Mi-am propus sa incep ziua de maine diferit, sa fac tot ce pot sa ma simt mai bine!
Nu imi place de mine asa trista si debusolata. Am nevoie sa gasesc nimicul pierdut sa fiu intreaga.