Simt ca nu imi ajunge sa fac tot ceea ce imi doresc, sa ma intalnesc cu oamenii pe care nu i-am mai vazut de un car de vreme sau pe care mi doresc sa ii revad iar si iar.
Incerc sa fac totul in asa fel incat cei din jurul meu a fie multumiti, insa am inceput sa uit de mine.
E dureros sa imparti minutele si sa nu faci nimic concret. Sa alergi ca nebunul de la usi la porti inchise; Nu intelegi nimic din toate si cu toate astea nu poti sa te opresti in loc si sa iei o decizie.
Alergi si speri... e tot ce a ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: