Sunt la munca, este prima data cand scriu de aici...timpul trece intr-un alt ritm de cand am "locul pentru care ma trezesc dimineata", acel loc despre care am tot vorbit.
Stau si ma gandesc cat de mult am evoluat de cand am luat decizia sa raman in tara. Poate ca venitul meu lunar nu se apropie de ceea ce puteam sa castig dincolo de hotare...insa bogatia mea este in suflet.
Am ramas aici pentru oamenii dragi sufletului meu...ei sunt comoriile mele.
Sunt fericita aici, usor dar sigur pasesc spre ceea ce visam sa am.
miercuri, iulie 01, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: