Inima vorbeste

Iubirea reprezinta un sentiment minunat, ceva despre care se vorbeste cu zambetul pe buze... uneori nu este nevoie de cuvinte pentru a exprima acest fior.
Dar...cum in viata exista si bune si rele, la fel cum pianul are clape albe si negre...asa este si cu acest sentiment, nu este mereu pe culmile cele mai inalte... nu pentru ca entuziasmul, sentimentul sau fiorul dispar, ci pentru ca intervine un mic virus numit "dor". 
Acest individ mic si rautacios pune monopol pe zambet, pe sclipirea din ochi si aduce o patura de tristete. Nu da pace pana cand nu vede in fata lui cea mai puternica arma, inima.
Este greu sa explic cum ma simt,as putea sa fac o asemanare cu florile ce se usuca atunci cand nu primesc apa...asa ma simt eu acum, sleita de entuziasm si fericire. Simt ca cineva imi ia ce am mai de pret... nu va imaginati ca este vorba de o persoana, ci de un fapt, sau mai bine spus o actiune: munca.
Mereu mi-a fost teama de acest moment, de ideea de a nu ne intersecta timpul liber, insa acum pare mult mai greu decat era in imaginatiamea infantila.
Strang din dinti si incerc sa imi gasesc optimismul.