M-am trezit dis de dimineata sa imi pregatesc bagajul de plecare. Am aruncat in graba lucrurile necesare, am verificat daca am bateria incarcata la aparatul foto si am purces la drum. Tot ce aveam nevoie era la mine: zambetul, compaia si buna-dispozitie.
Am fugit de caldura capitalei...de zumzetul oamenilor si de treaba mea ce niciodata nu pare a se mai termine.
Ma simt atat de bine acum, simt ca tot entuziasmul s-a intors la mine. Chiar daca a fost o singura zi simt ca a reusit sa faca schimbari in viata mea.
Sunt atat de fericita incat as putea sa strig in gura mare asta. Sa molipsesc pe cei din jurul meu cu energiamea pozitiva.
Privesc spre ziua de maine cu calmitate, stiu ca pot sa ii fac fata acum.
duminică, iulie 19, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: