Am asteptat aceasta zi cu ardoare, am visat mult desi mi-a fost teama sa o spun, mi-am imaginat-o in fel si chip pana la ultimul detaliu... insa nimic nu s-a infaptuit. Factori externi au facut ca totul sa se naruiasca intr-o secunda. Am incercat sa nu arat cat de rau ma simt, cat de dor imi este si mai ales cat de mult mi-as fi dorit sa duc la indeplinit visurile mele copilaresti.
"E si maine o zi" ar spune unii- insa imi este teama de tot ceea ce urmeaza. As preferea un prezent sigur decat un viitor cu certitudini.
L.e.: Seara s-a incheiat cu o imbratisare de care aveam nevoie mai mult decat mi-am imaginat.
duminică, iulie 26, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: