Am impresia ca ultimele luni am vorbit doar despre "libertate"...am trait-o intens si mereu pe fuga.
Am simtit ca iubesc cu dor, cu toti porii si nu imi incapeam in piele de fericire. Nimicurile clasice astazi au capatat o alta culoare pentru sufletul meu.
Astept cu sufletul la gura concediul, plecarea, libertatea, tabieturile vechi, banalitatile pe care acum nu mi le permit din cauza "soarelui si a lunii".
Urmeaza cateva zile mai grele pentru mine, insa incerc sa le depasesc cu zambetul pe buze. Stiu ca imi sta bine cand zambesc si asta imi da putere sa radiez si sa ma joc cu timpul.
Sunt vesela si acum...desi intr-un colt de suflet simt un gol, incerc sa il maschez si sa nu il las sa ma doboare.
luni, iulie 27, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: