My day

Anumite cuvinte sunt spuse intr-un fel, dar percepute total diferit in functie de starea de spirit a interlocutorului. Astazi si eu am fost pusa in situatia in care o fraza m-a trezit la realitate, chiar daa nu asta a fost intentia.
Intelesul era brut, dar eu am citit printre cuvinte si am realizat ca nu am dreptul sa spun nimic. Am gresit atat fata de ceilalti cat si fata de mine. Nu stiu daca o sa mi-o iert candva, cert este ca nu mai pot sa am pretentia ca cineva sa ma perceapa intr-un anumit fel, atat timp cat eu nu pot sa fac asta.
Nu vreau nici sa dau apa la moara si sa ma pun singura la zid, insa undeva in interiorul meu e un gol si o dezamagire ca nu am putut sa ma ridic la niveslul asteptarilor proprii.
Prezentul ma gaseste vulnerabila si dezamagita de mine...
As vrea sa ies afara, sa i-au o gura mare de aer si sa ma linistesc. Lacrimile imi siroiesc pe chip...ma simt singura. In astfel de clipe ma gandesc ca poate nu sunt un om bun, iar acesta este motivul pentru care simt ca nu am o prietena ca in filme. Nu stiu ce sa mai cred, imi este dor de copilarie de momentele in care singura mea grija era sa invat. Imi placea sa citesc si in  vacanta mare timpul mi-l petreceam intre curatenie, ajutorul in bucatarie, iesiri si citit.


Poets Of The Fall - The Beautiful Ones