De cand m-am intors nu mai reusesc sa imi revin, sa ma pun la punct cu tot si mai ales sa imi gasesc dispozitie pentru scris. Se aduna sentimente noi despre care nu sunt capabila sa vorbesc.
Acasa situatia se tensioneaza din nimicuri. As vrea sa pot face ceva, sa intrerup discutiile nepotrivite. Am nevoie de liniste si intelegere.
Nu stiu altii cum sunt, insa eu tin enorm la familia mea si as vrea ca mereu sa existe intelegere...chiar si atunci cand greseste cineva...sa fie o lectie din care sa invete, nu un stres continuu.
Nu judec, poate intr-o zi si eu o sa reactionez gresit, sper sa ma intorc la aceasta postare si sa imi dau seama daca gresesc.
Astazi m-am cufundat in dormitor, am simtit ploaia si teiul. Muzica mi-a fost alaturi si a incercat sa ma ridice de jos. E greu cand nici macar eu nu mai am putere sa zambesc pt ziua de maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: