Ganduri de duminica

Mood: Boyce Avenue piano acoustic 
A fost o zi plina. Cateva cumparaturi si o mica mustrare care a fost amplificata de perioada proasta prin catre trec. Am plans cu lacrimi amare, m-am muscat de buza si imi venea sa imi fac o groapa unde sa ma ascund. Situatia mi se pare nedreapta, dar fiecare are dreptul sa spuna ceea ce gandeste si sa certe atunci cand simte ca este indreptatit... poate ca sunt eu prea sensibila si ma lovesc de cuvinte pe care ar trebui sa le ascult ca atare.
Inca ma simt fata lui mama, si  simt nevoia de afectiunea ori ori de cate ori simt ca cerul se aproprie de pamant. Simt ca atunci cand ma cuibaresc in bratele ei nimic nu mi se poate intampla. Da, am o varsta...si ce? Mama o sa fie mereu eroina mea. 
Imi doresc din suflet ca in viitorul cel mai apropiat sa rezolv tot ce ma macina in interior si sa trag linie cu inima impacata. Tot ceea ce fac este pentru ai mei in primul rand, iar undeva la o mica distanta pentru mine, pentru visele din copilarie si pentru ceea ce as putea sa descopar.
E greu inceputul, asa a fost mereu...dar cu timpul o sa mi se para mai usor si o sa devina "un normal".  Imi doresc din suflet sa fie ultimul hop din acest punct de vedere...mereu mi-a fost greu sa o i-au de la inceput, insa de data aceasta imi este dificil caci am mai multe responsabilitati.
Sper sa merg pe drumul cel bun si sa scap de regretele din prezent.
Am trecut prin lucruri mai grele, sper sa o fac si acum.