Picuri de ploaie bat la fereastra...ma roaga sa ii privesc, insa sunt prea demoralizata ca sa ma bucure venirea lor. Am fugit la bucatarie sa "dulce-gatesc" o prajitura pe care o amanam de mult timp - padurea neagra.
Trebuie sa va povestesc si despre tortul cu mousse de portocala pe care l-am facut tot in aceasta saptamana "insorita". Arata "gemential" daca ma intrebati pe mine, iar gustul este atat de profund incat ma gandesc ca incerc si alte combinatii de arome.
Bucataria este refugiul meu, mai ales cand vine vorba de preparate dulci, de combinatii noi si de culori indraznete. Cand eram mica ma ascundeam in spatele activitatii de curatenie, stergeam praful, aspiram, mutam si rasuceam totul numai ca sa fiu singura si sa ma gandesc la ale mele...erau momentele in care ma regaseam pe mine, o persoana mai calma si mai buna. Acum cand sunt in bucatarie sunt aidoma, si ma bucur ca nu mi-a luat nimeni aceasta placere.
Pe seara am fost la omul drag sa ii prepar o placinta americana, isi dorea atat de mult sa manance incat bucuria lui a fost nemarginita. O mica atentie si s-a transformat intr-un copil mare.
luni, iunie 16, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: