Luni

Luni nici iarba nu creste... n-am avut spor la nimic. Mi-am dorit sa ies la alergat, insa vremea nu a fost deloc prielnica, a plouat intreaga zi si a fost rece. Timpul acesta indeamna la citit... mi-am pus pe noptiera o carte psihologica: Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ţi foloseşti mintea pentru a-ţi ghida inima de Alon Gratch. Sper sa o devorz saptamana aceasta.
In rest, nu  stiu ce sa mai spun... analizam oamenii din jurul meu si cei mai multi sunt fazi si tristi. Folosesc masti ce nu le incadreaza frumos fizionomia fetei si se vede de la o posta aceasta falsitate.
Ce-i drept si eu ma transform, dar pun o masca venetiana de putere si ma transform radical pt cateva ore...nu mai vreau sa par fragila si delicata, nu ma ajuta cu nimic...poate ca nici duritatea si veselia nu ajuta, insa e mai bine sa nu fiu vulnerabila, sa nu profite nimeni de mine.
Ma simt iar ca o copila ce vrea sa creada ca lumea poate sa fie buna si colorata.
Adevarul ma loveste frontal. Oamenii spun ca sunt o copila si trebuie sa ma maturizez, vreau sa le demonstrez ca se inseala si ca pot sa fiu luptatoare.
Sper sa merg pe drumul corect. Sa ajung la capatul lui si sa zambesc cu sufletul si inima. O sa fie greu, dar nu imposibil....toti trecem prin schimbari mai mari sau mai mici...dar care lasa urme.