Zambet pueril

Astazi mi-am propus sa fie diferit de ieri. Suna stupid, dar uneori uit in ce zi suntem, asa ca aveam nevoie de o diferentiere, iar ziua de luni imi doream sa fie norocoasa care sa imi aminteasca.
Mi-am propus sa nu ies din casa, sa ma cufund in creatie si sa caut meniul potrivit pentru sarbatorile ce urmeaza.
Telefonul a sunat si am cedat, m-am imbracat repede si am iesit sa imi ridic prietena de la pamant...vreau sa ii arat ca sunt acolo cand are nevoie de mine.
Cat despre cealalta persoana draga din viata mea, pot sa spun ca ma bucur ca nu a rezistat sa stea departe de mine nici astazi si a reusit sa imi incarce bateriile cu zambetul larg. Vreau ca aceste clipe sa nu dispara cu trecerea timpului.
Inca nu sunt reparata definitiv, insa sunt fericita ca nu am cazut de la ultimul etaj. Caderea mea a fost lina si ridicarea la fel.
Sunt bine! Cel putin asa imi place sa cred.
Scrisul pe blog a inceput sa isi revina treptat...imi era teama ca mi-am pierdut pasiunea aceasta si ca totul a fost o minciuna in viata mea, dar nu mai conteaza nimic, astazi este o noua zi si invat sa ma redresez.