M-am trezit cu gandul la sarbatorile de iarna. Mirosea a mandarine, caldura ma imbratisa si pe fereastra vedeam un cer mohorat...parca astepta fulgii sa coboare lin.
Am dansat prin casa in timp ce ascultam muzica. Energia mea era la cote ridicate intr-un mod inexplicabil. Insa trecerea timpului si ticaitul ceasului mi-au furat din entuziasm...
Imi pare rau ca orice decizie pe care as lua-o face ca cineva sa se supere sau sa se simta inconfortabil. Vreau sa ma gandesc putin si la mine. Imi doream cateva zeci de minute in singuratatea intimitatii; Consider ca este firesc acest lucru si mi se pare absurd sa dau astfel de explicatii.
Acum cand ma gandesc la zambetul acela, imi vine sa inchid ochii si sa retraiesc momentele. Ador sa ascult vorbele ce curg ca o poveste fara sfarsit si sa prind din zbor trairi despre care nu stiam nimic.
In fiecare zi descopar lucruri noi si asta ma face mai incantata si dragastoasa.
Pe lista de "to do" trebuie sa imi revizuiesc "rufele pe care le spal in familie", sentimentele pe care le impartasesc si ... cam atat pentru ziua aceasta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: