Amalgam de sentimente, parca nu mai reusesc sa ma adun si sa scriu ceea ce simt. Ma feresc de ceva, cineva sau de toate. Chiar daca lumea mea este acum privata, imi este teama de ziua in care o sa ma expun iar...de ochii care vor lectura din scoarta in scoarta gandurile mele si imi vor pune eticheta sau ma vor pune la zid.
Personal consider ca fiecare greseala sau dezamagire, m-a ajutat sa ajung astazi omul care sunt. Cu siguranta mai am de invatat, sunt inca o imatura si copilaroasa, dar nu mereu acestea sunt defecte.
Imi este dor sa primesc comentarii si sa raspund la ele, poate ca sunt doar niste dorinte de moment sau o incercare de regasire a momentelor ce ma faceau fericita.
M-am inchis in mine, iar ... adesea o faceam, dar in ultima perioada incepusem sa ma expun...sau macar sa imi scriu sentimentele aici codificat, doar pe intelesul meu.
Astazi am avut un moment de bucurie, ceva ce m-a facut sa inteleg ca viata o ia de la capat si trebuie sa ma bucur de ea.
Indicii existau, insa nu prevesteau momentul cu detalii si reactii.
P.S. you make me smile!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: