Amalgam de dezamagiri

Mi-am inceput dimineata cu o oboseala pe care o resimt si acum. Am incercat sa trec cu vederea si sa imi gasesc energia si entuziasmul, insa micile dezamagiri s-au amplificat in interiorul meu si am cedat...am plans si am rascolit amintirile.
Toate supararile mele mi se pareau intemeiate, insa am preferat sa dau vina pe mine si sa nu ma cert cu nimeni...desi simteam intr-un fel sau altul ca trebuie sa ma descarc verbal, sa vorbesc si sa ma asculte cineva, insa am plans si nimic mai mult.
Imi pare rau pentru machiajul pe care l-am stricat, oricum nu ma duceam la agatat, dar nici nu as fi vrut sa arat ca nedormita cateva zile.
M-au dezamagit oamenii astia, am vrut sa ma razbun pe fiecare in parte, dar am renuntat la idee... timpul o sa ma invete ce e mai bine sa fac si cum sa rastorn situatia cand o sa am nevoie.

P.s. Zambetul m-a ridicat de la Pamant, dar nu mi-a furat ratiunea.