Un inceput

De ce trebuie ca trecutul sa apara atunci cand consideram ca totul este atat de frumos?
Am avut parte de cateva momente foarte speciale si de niste cuvinte simple dar cu un puternic impact emotional, acestea au reusit sa ma cutremure si sa ma inveseleasca.
Sunt fericita, iar asta mi se citeste in privire.
Imi pare rau pentru faptul ca inca mai simt nevoia de singuratate, poate sunt egoista...dar asta simt. Vreau cateva minute in care sa nu ii vad pe ceilalti, sa stau ghemuita in bratele unei persoane si sa nu ma gandesc la nimic din ceea ce ma macina. Trebuie sa las trecutul si rautatile sa nu afecteze.
Am parte de un prezent colorat, uneori incert si intepator, dar cea mai mare parte a timpului sunt bine.
Timpul a zburat in ultima luna. Recunosc ca acum sunt zile in care pur si simplu nu ma mai gandesc la trecut si nici nu mai am tendinta sa scormonesc unde nu imi este locul.
Timpul vindeca ranile...dar cicatrizeaza sufletele.

M-am surprins analizand in jurul meu si zambind. Am aflat ca presupunerile mele sunt defapt adevaruri nerostite. Sper doar ca situatia sa prinda un contur frumos si sa nu se lase cu rani adanci. E greu atunci cand in jurul tau sunt oameni dragi care se invart in jurul unei probleme si orice ai face unul dintre ei o sa se raneasca. Nu stii pe cine sa certi sau pe cine sa ridici.
Poate trebuie sa nu ma bag, sa ma comport ca un cal cu ochelari...sa nu vad ce se intampla in jurul meu.