Ma plimbam alaturi de gandurile mele, privind in cautarea unei lumini calauzitoare am descoperit ca ceata imi acapareaza intreaga intindere din dreapta mea. Ma simteam ca intr-un film de groaza cand tot ce se mai vede este o mica flacara ce palpaie spre stingere. Nu gaseam intrerupatorul sa aprind lumina si siguranta de care aveam nevoie, acel sentiment ce statea agatat de o panza de paianjen..
Am fost irascibila si am simtit ca totul mi se cuvine, am dreptul sa ma supar daca sentimentele imi sunt calcate in picioare si promisiunile nu sunt respectate ... nu stiu, simt ca incepe sa imi pese iar de oameni si de felul in care se comporta cu mine.
Isi revin sentimentele mele intr-un fel sau altul.
Vreau sa pun piciorul in prag, sa nu ma las calcata in picioare si luata de fraiera. Am gura sa vorbesc si asta nu o sa se schimbe, nu mai las de la mine...cel putin nu acum. Am nevoie de siguranta zilei de maine.
P.s. I love my family!
Ascult: \BarlowGirl - Never Alone.
vineri, noiembrie 02, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: