marți, iulie 06, 2010

Timpul a trecut

Imi amintesc ca "Etajul 3" s-a nascut in urma unei hotarari drastice pe care am luat-o cu sufletul strans de amintiri ce nu vroiau sa imi dea pace.
Ma gandeam ca aceasta mutare o sa aduca de la sine multe lucruri noi de care imi era frica.
Am avut de ales intre "a ma muta"- implicint trebuia sa iau totul de la capat sau "a ramane" - ceea ce insemna sa scriu putin si codificat pentru a nu supara pe nimeni.
Deciza mea a fost de a pleca ... mi-a fost greu, nu pot sa neg acest lucru. Mi-am pierdut multe postari, amintiri, comentarii, chiar si prieteni.
Inceputul a fost stangaci, poate pentru ca nu stiam cum sa ma bucur de libertatea de a scrie ceea ce simteam fara sa ma gandesc la limite sau consecinte.
In acest an de cand locuiesc la Etajul 3 am trecut prin multe sentimente placute, intamplari ce au patruns repede in inima mea, momente de cumpana, emotii, zile proaste si am reusit sa descopar oameni deosebiti pe care ii citesc zi de zi.
Am scris 391 de postari si am primit peste 1000 de comentarii.

Uneori as vrea sa renunt la scris, pentru ca imi vine mintea la cap si imi dau seama ca arta de a scrie este pentru oamenii care se pricep si au ceva cu adevarat de spus ... nu ca mine care scriu doar pentru ca simt nevoia sa impartasesc cu cineva sau pentru a pastra marturie sentimentele mele.

4 comentarii:

  1. Hehe, la cat mai mulți anișori! Nu renunța la scris, e bine când îți împărtășești gândurile, iar tu o faci foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani! Cat imi place noul design 8->
    Stii ca mereu ti-am admirat puterea, motivatia, dorinta de a scrie ceva in fiecare zi. E un lucru foarte greu de facut, in privinta mea, si tocmai de aceia te admir.
    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multi ani traiasca...Multi ani traiasca,...LAAAA MUUULTIIII AAAANNNIIII....param pam pam....

    RăspundețiȘtergere
  4. Laaa Muuuulţi Aaaani! :)
    Să trăieşti şi la mai bine! :)

    RăspundețiȘtergere

Un alt suflet isi da cu parerea:

Dor și doare

Sunt momente în care dezamăgirea nu mai doare ca o rană deschisă. Se așază tăcut și îți schimbă felul în care privești tot ce vine spre tine...