Ma simt obosita. Tin sa precizez acest detaliu inca de la inceput, pentru a intelege de ce postul meu risca sa nu fie coerent. Nu am dormit foarte mult, dar cu toate acestea sunt bine-sanatoasa-voinica-fericita.
Vreau sa scriu macar cateva randuri despre toate sentimentele calde din sufletul meu.
Chiar daca ziua precedenta a debutat cu un mic eveniment neplacut, ce inca ma macina intr-o oarecare masura ... am reusit sa facem abstractie de acest lucru si sa mergem mai departe incercand sa ne vedem de treburile noastre fara sa ne gandim mult la acest incident.
Nu stiu cum timpul a zburat si am reusit sa ma "transform" cu ajutorul unor culori si mai ales cu indemanarea unei persoane pricepute.
Recunosc ca nu imi este frica sa ma las pe mana acestei persoane, ci imi este doar rusine;
Incurajarea pe care am primit-o de la cea mai darga persoana a facut ca starea mea de spirit sa fie una excelenta. Cum imi place mie sa spun :"am fost toata un zambet".
Discutile au pornit de la un subiect si s-au intins departe ... la un viitor despre care credeam ca numai eu visez.
Am sesizat ca nu trebuie sa ma las prada gandului de moment, caci adesea acesta ma indemna sa cred ca EL nu este un visator si nu incearca sa isi schiteze viitorul. Dar adevarul este ca "schitele" lui sunt mult mai bine conturate fata de tentativele mele de a desena ceea ce imi doresc.
Lacrimile de fericire nu au fost vizibile pe chip ... dar in interiorul meu a fost un zbucium total. Imi venea sa ii sar mereu de gat, sa-l imbratisez mereu, sa nu-mi pese de locul si oamenii de langa mine.
Sunt sentimente cunoscute dar totusi parca le simteam pentru prima data.
Nu regret nimic din tot ceea ce am trait. In minte imi revin mereu cuvintele acelea si imi dau forta.
Recunosc ca fiecare zi ce trece ma apasa intr-un mod ciudat, dar trebuie sa o fac si pe asta cu riscul de a avea cateva zile in care imi pregatesc discursul pe care o sa-l uit in clipa respectiva.
Vreau sa scriu macar cateva randuri despre toate sentimentele calde din sufletul meu.
Chiar daca ziua precedenta a debutat cu un mic eveniment neplacut, ce inca ma macina intr-o oarecare masura ... am reusit sa facem abstractie de acest lucru si sa mergem mai departe incercand sa ne vedem de treburile noastre fara sa ne gandim mult la acest incident.
Nu stiu cum timpul a zburat si am reusit sa ma "transform" cu ajutorul unor culori si mai ales cu indemanarea unei persoane pricepute.
Recunosc ca nu imi este frica sa ma las pe mana acestei persoane, ci imi este doar rusine;
Incurajarea pe care am primit-o de la cea mai darga persoana a facut ca starea mea de spirit sa fie una excelenta. Cum imi place mie sa spun :"am fost toata un zambet".
Discutile au pornit de la un subiect si s-au intins departe ... la un viitor despre care credeam ca numai eu visez.
Am sesizat ca nu trebuie sa ma las prada gandului de moment, caci adesea acesta ma indemna sa cred ca EL nu este un visator si nu incearca sa isi schiteze viitorul. Dar adevarul este ca "schitele" lui sunt mult mai bine conturate fata de tentativele mele de a desena ceea ce imi doresc.
Lacrimile de fericire nu au fost vizibile pe chip ... dar in interiorul meu a fost un zbucium total. Imi venea sa ii sar mereu de gat, sa-l imbratisez mereu, sa nu-mi pese de locul si oamenii de langa mine.
Sunt sentimente cunoscute dar totusi parca le simteam pentru prima data.
Nu regret nimic din tot ceea ce am trait. In minte imi revin mereu cuvintele acelea si imi dau forta.
Recunosc ca fiecare zi ce trece ma apasa intr-un mod ciudat, dar trebuie sa o fac si pe asta cu riscul de a avea cateva zile in care imi pregatesc discursul pe care o sa-l uit in clipa respectiva.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: