O pastila plina de ganduri dulci

Astazi am fost fata cu palarie roz, ce a privit intens florile din colt...de la domnul ce vindea minunate zambete de floarea soarelui. M-am simtit ca intr-o poveste de iubire. Toate lucrurile au decurs intr-un mod placut. Am simtit ca mi-am incarcat bateriile cu multa iubire, dar si cu dor. Dupa fiecare intalnire raman cu regretul ca urmeaza zile in care ravnesc si suspin dupa atingerea lui.

Am invatat sa cred in relatia la distanta si sa ofer incredere maxima.

Ma gandesc la felul in care peste cativa ani o sa le povestesc copiilor mei, ca eu si cu tatal lor... ne-am cunoscut pe internet si am reusit sa ne construim o frumoasa poveste de iubire ca-n filme.

Adesea ma intreb daca tot ceea ce traiesc este realitate sau doar un frumos vis pe care il continui seara de seara. Orice ar fi - imi place si nu ma pot indeparta de aceasta stare euforica.

Chiar daca am vorbit mult, am realizat ca sunt inca lucruri ce nu au fost rostite si ganduri ce stau sa iasa din clipa in clipa. Amintiri pe care le-am crezut uitate, dar care revin atunci cand ne asteptam mai putin.

Asa cum spuneam si zilele trecute, un obiect, o intamplare, o stare...ceva ne aminteste de trecutul nostru si ne dezgheata gandurile amortite. Reusim fara sa ne dam seama sa vorbim despre un trecut indepartat... sa ne amintim detalii pe care nu credeam ca le-am observat.

O lectie de viata pe care am invatat-o este sa lupt cu mine atunci cand cand imi doresc sa-mi ating un scop. Lupt cu starea subreda de sanatate si cu sensibilitatea acuta pe care o am din cauza caldurii excesive. Lupt cu dezconsiderarea... lupt cu tot ceea ce imi sta in cale.

Trec prin toate acestea gandindu-ma ca la capatul drumului se afla dulcele mult ravnit de sufletul si inima mea.

P.s. Multumesc pentru tot! Mai ales pentru faptul ca ai reusit sa mai adaugi un lucru pe care sa-l fac in premiera si mai ales alaturi de tine.

Vant...valuri...soare...Tu si EU.