Picaturi de...

Simt un gol in suflet. Un dor ma apasa din ce in ce mai tare.
Incerc sa folosesc masca de fericire pe care am dobandit-o in trecut, pe vremea cand nu stiam cu adevarat ce inseamna fericirea. Atunci preferam sa-i accept pe toti cei din jurul meu doar din politete, chiar daca anumite lucruri ma raneau eu tot zambeam - nu vroiam sa ma vada ceilalti daramata sufleteste ... acasa, atunci cand ramaneam doar eu cu mine renuntam la masca de fericire si plangeam.
Mi-ar fi placut ca astazi sa fiu energica, sa ma trezesc cu o stare de veselie copilareasca si sa am gramul de ironie dulce de care dau dovada atunci cand vreau sa o faca pe D.D. sa rada zgomotos.
Vreau sa pacalesc "sistemul" si sa imi impun starea pe care mi-o doresc. Nu stiu in ce masura o sa reusesc acest lucru, dar totul este sa incerc.
Recunosc ca sunt putin sceptica, vesela, melancolica, visatoare si egoista in ceea ce priveste iesirea pe care am planificat-o. Nu am uitat sa presar un gram de emotie la mijloc...

Cateodata imi lipsesc clipele in care auzeam glasuri suprapuse, dupa care urma un moment involuntar de liniste totala si apoi un cor de rasete.

Vremea se anunta ciufuta, chiar daca pana acum soarele zambea larg ... se pare ca vrea sa imi faca in ciuda si sa ii acorde prioritate ploii.

Am ceva pe suflet despre care as vrea sa vorbesc, dar nu este locul si momentul potrivit.
Ma ambitionez.... imi impun sa nu mai spun acest lucru, macar o perioada.
Chiar daca este greu, stiu ca o sa reusesc.
Pun punctul pe i si inchei aceasta postare fugara.
Dar cu toate astea... imi este dor si doare.