Un alt post

Decizii, raspunsuri, ganduri, emotii, asteptari ... trebuie sa le infrunt intr-o zi, chiar daca ma simt mult prea slaba sa fac fata unor sentimente puternice fie ele placute sau nu.

Nu sunt prea multe de spus, poate ca timpul a reusit sa ma preseze in asa fel incat nu imi mai este teama sa intreb, ci doar de reactiile de dupa.

Vorba fratelui meu "Oricum faci, tot nu este bine!"... nu stiu cand o sa fiu pusa in situatia sa iau prorpile decizii, dar stiu ca astept cu nerabdare sa invat sa iau decizii serioase. Stiu ca o sa trebuiasca sa invat sa repar anumite lucruri gresite, dar daca cineva o sa vrea o viata-n treaga sa gandeacsa pentru mine ... eu de ce mai traiesc? Ca sa fiu o marioneta?

Degeaba spun eu aici ce simt, daca nu am curaj sa spun in fata cui trebuie... am fost invatat sama gandesc intaila ceilalti si apoi la binele meu. Acum ori de cate ori vreau sa fac ceva, ma gandesc daca afectez pe cineva si apoi daca trec de acest criteriu ma gandesc la mine.

Sunt multe de spus, dar cuvintele nu mai au rostul... teatrul cu papusi nu trebuie sa aibe loc aici