Duminică. Treburi casnice, gânduri pentru viitor și dorința de a face de toate pentru a-i vedea fericiți pe cei de lângă mine.
Acum lucrez la „proiectul tortului necomestibil”. Sunt într-o perioadă în care bucuriile s-au mutat în lucrurile mărunte și în creațiile pe care le fac pentru dorința sufletului meu. Chiar dacă uneori asta înseamnă ore de nesomn, mai puțin timp pentru odihnă și zile în care timpul pare să nu-mi mai ajungă, rezultatul mă energizează și îmi aduce o satisfacție pe măsură.
Lucram cu drag, liniștită în lumea mea, până am primit un mesaj…
Intenția era simplă: să ies puțin la o gură de aer. Nimic ieșit din comun. Asta până când echipa mămicilor a început să joace fotbal cu piticii.
A urmat o oră intensă, gălăgioasă, obositoare și atât de frumoasă. O oră plină de râsete, alergare, emoții și momente speciale care mi s-au întipărit în suflet.
Și m-am gândit la copilul meu.
Sper ca și el să fie la fel de entuziasmat de astfel de momente. Sper ca, peste ani, să-și amintească faptul că mama lui, deși părea uneori prea serioasă, prea riguroasă și aproape intangibilă în fața lucrurilor „nebunești”, avea, undeva în spatele acestei rigidități, un suflet de copil.
Un suflet care încă știe să râdă, să alerge, să se murdărească, să se bucure fără motiv și să lase deoparte, măcar pentru o oră, toate grijile lumii.
Poate că, până la urmă, fericirea nu stă în lucrurile mari pe care le construim pentru viitor, ci în momentele mici pe care le trăim astăzi.
Iar uneori, cel mai frumos lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri este să le arătăm că și noi știm să fim copii. ❤️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: