Viața trece repede și, fără să ne dăm seama, ne obișnuim cu lucrurile bune. Cu diminețile în care ne bem cafeaua pe fugă, cu întrebările despre copii, cu cumpărăturile, cu toate lucrurile care trebuie făcute și care ne ocupă zilele.
Abia acum, cât ești plecat, mi-am dat seama cât de mult contează prezența ta în toate aceste momente.
Casa e aceeași, copiii sunt bine, rutina merge înainte, dar parcă lipsește ceva. De fapt, lipsești tu.
Mi-am dat seama că sunt multe lucruri pe care poate nu ți le spun suficient de des. Îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru noi. Pentru că ești un tată atât de implicat, pentru răbdarea pe care o ai cu copiii și pentru felul în care reușești să îi faci să râdă chiar și atunci când au avut o zi mai puțin bună.
De multe ori te-am privit împreună cu ei și m-am gândit cât de norocoși suntem că te avem. Poate că nu îți spun asta suficient, dar relația pe care ai construit-o cu copiii noștri este unul dintre lucrurile pe care le admir cel mai mult la tine.
Nu suntem perfecți. Avem și noi discuțiile noastre, oboseala noastră, zile în care ne înțelegem mai greu. Dar niciodată nu am căutat perfecțiunea.
Am avut nevoie de un om pe care să mă pot baza. De un partener care să fie aici, la bine și la greu. Și ai fost.
Dacă aș schimba ceva, cred că mi-aș dori doar să îți amintești uneori că, dincolo de toate responsabilitățile, există și femeia care te iubește. Uneori mă pierd printre rolurile de mamă, soție și organizator al tuturor lucrurilor din casă și mi-ar plăcea să mă vezi mai des așa cum mă vedeai la început.
Dar poate că asta face parte din viață. Ne luăm câteodată unul pe altul ca pe ceva sigur și uităm să spunem lucrurile care contează.
Așa că îți spun acum.
Mi-e dor de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: