Uneori lucrurile se complica pentru ca noi le facem sa devina asa. Stiu ca sunt si momente in care totul se incurca fara a putea face ceva in privinta aceasta.
Astazi am luat hotararea sa nu imi mai pese de cineva anume ... poate ca lupta mea s-a sfarsit in urma cu cateva saptamani, poate ca am dus o lupta pe care persoana respectiva nici nu a observat-o. Piticii mei nu se inteleg cu cei ai persoanei despre care vorbesc ... asa ca intervin momentele in care simt ca sunt tratata cu indiferenta si oricat de mult as vorbi cu persoana in cauza, nu simt acel "ceva".
Imi pare rau sa spun asta - ma doare doar gandindu-ma la asta, dar e tot ce pot face.
Nu sunt egoista, nu fac asta doar gandindu-ma la mine... ci vazand situatia din perspectiva cealalata, nu vad rostul unor discutii de complezenta, amiabile si frunzarite de subiecte dintr-o anumita parte.
Avand in vedere ca eu ofer totul sau nimic in situatia aceasta, mi-ar fi placut sa primesc aceeasi moneda... am mai amintit eu despre aceasta lege nescrisa pe care o vad eu.
Daca persoana nu stia de gandurile acestea ale mele, intelegeam ca sunt exagerata...dar in situatia asta nu-mi ramane decat sa-mi iau bagajul de amintiri legate de persoana si sa-l sigilez. Nu voi mai acumula altele care sa merite pastrate acolo.
Astazi la Etajul 3 o sa gasiti sufletul inchis, doar EL care are cheia poate sa reuseasca sa-mi aduca un zambet ... in rest sunt intangibila in sentimente.
Poate ca sunt inca o copila care da creazare unor impulsuri de moment, dar am un suflet care nu intelege de ce situatia este asa. Imi asum partea de vina.
Din punctul meu de vedere exista mereu o portita deschisa catre reconciliere... dar de aceasta data eu nu voi bate la aceasta usa. Astept sa primesc musafirii.
Astazi am luat hotararea sa nu imi mai pese de cineva anume ... poate ca lupta mea s-a sfarsit in urma cu cateva saptamani, poate ca am dus o lupta pe care persoana respectiva nici nu a observat-o. Piticii mei nu se inteleg cu cei ai persoanei despre care vorbesc ... asa ca intervin momentele in care simt ca sunt tratata cu indiferenta si oricat de mult as vorbi cu persoana in cauza, nu simt acel "ceva".
Imi pare rau sa spun asta - ma doare doar gandindu-ma la asta, dar e tot ce pot face.
Nu sunt egoista, nu fac asta doar gandindu-ma la mine... ci vazand situatia din perspectiva cealalata, nu vad rostul unor discutii de complezenta, amiabile si frunzarite de subiecte dintr-o anumita parte.
Avand in vedere ca eu ofer totul sau nimic in situatia aceasta, mi-ar fi placut sa primesc aceeasi moneda... am mai amintit eu despre aceasta lege nescrisa pe care o vad eu.
Daca persoana nu stia de gandurile acestea ale mele, intelegeam ca sunt exagerata...dar in situatia asta nu-mi ramane decat sa-mi iau bagajul de amintiri legate de persoana si sa-l sigilez. Nu voi mai acumula altele care sa merite pastrate acolo.
Astazi la Etajul 3 o sa gasiti sufletul inchis, doar EL care are cheia poate sa reuseasca sa-mi aduca un zambet ... in rest sunt intangibila in sentimente.
Poate ca sunt inca o copila care da creazare unor impulsuri de moment, dar am un suflet care nu intelege de ce situatia este asa. Imi asum partea de vina.
Din punctul meu de vedere exista mereu o portita deschisa catre reconciliere... dar de aceasta data eu nu voi bate la aceasta usa. Astept sa primesc musafirii.
Uff, dar e normal ceea ce vrei tu. Nu cunosc situatia, dar e bine si corect sa primesti atunci cand daruiesti
RăspundețiȘtergereSuflet naiv, iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai zis pana acum. Se pare ca te-am gazduit la mine pe blog si imi place sa vad ca incerci sa ma ajuti cu cate un sfat.
RăspundețiȘtergereNu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, daca as fi stiut, m-as fi ajutat si pe mine :)
RăspundețiȘtergereSuflet naiv...sa stii ca adesea nu putem sa punem in practica pe propria persoana.
RăspundețiȘtergereEu asa patesc, ii ajut pe cei de langa mine...dar cand ma simt eu intr-o prapastie nu gasesc scaparea.
Probabil e ceva psihologic la mijloc.