Februarie a venit cu schimbari pe care le-am dorit cu ardoare.Visam si imi era teama sa nu fiu dezamagita, stiu ca prezentul nu este atat de colorat pe cat mi-l imaginam, insa apreciez dorinta schimbarii.
Sper ca situatia sa nu se plafoneze si sa ramana neschimbata o perioada indelungata .
Sunt constienta de varsta pe care o am si as prefera sa nu mai aud "sfaturi si curiozitati" ale oamenilor ce nu cunosc problemele si dedesubturile vietii mele.
Am ajuns sa fiu intrebata mai des cand am de gand sa ma marit, in loc sa fiu intrebata ce mai fac sau cum ma simt. Tind sa cred ca oamenii sunt mai entuziasmati de ceea ce as putea eu sa fac, in loc sa isi vada de viata si problemele personale.
Daca viata ar fi doar lapte si miere... cred ca m-as transforma in albinuta, dar pana atunci raman asa cum sunt si lipt pentru indeplinirea dorintelor mele.
Ma inchid in carapacea mea si incerc sa imi rezolv frustrarile.
joi, februarie 18, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: