Intr-un fel as fi curioasa sa imi vad destinul pe care cineva, undeva, acolo sus vroia sa mi-l traseze, dar parca in alt fel imi este bine aici pe pamanturi mioritice si cred ca adevaratul meu drum este cel pe care merg.
Adesea ma trezesc in discutii referitoare la "traiul Romanesc vs Afara"...mereu sustin cu sus si tare ca banii nu m-ar face sa plec, multi nu ma cred...insa eu stiu ca am avut posibilitatea aceasta si am refuzat cu vehementa si am luptat pentru realizarea dorintelor personale.
Iubesc viata acasa, aici unde imi sunt oamenii dragi si amintirile.
In tot acest razboi am indepartat oameni din viata mea, cu voia sau dorinta lor. Am renuntat sa mai am incredere usor in cuvinte, totul este o lupta cu eul interior...niciodata nu o sa existe basme cu zane si printi, cu intelegere deplina si liniste vesnica. Viata este un labirint
Am avut neplacuta sansa sa ma trezesc asupra unui fapt deja consumat cu mult timp in urma, sa resimt frustrari si nemultumiri, insa tot ce am putut sa fac a fost sa strang din dinti si sa imi inghit cuvintele. Nu imi doream o cearta acum, totul era deja prea tarziu... recunosc ca m-a deranjat aroganta cu care ceilalti au tratat problema, insa e dreotul lor sa o faca...nu am nici un drept sa condamn pe cineva. Sunt mica in lumea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: