Ganduri

Eram la munca, privesc telefonul cum suna...raspund energica nu apuc sa spun doua fraze ca aud o veste ce m-a lasat fara cuvinte :"vei fi matusica". Nu am stiut cum sa reactionez, desi intr-un fel sau altul ma asteptam la acest pas. Totul este bazat pe reguli si nimic nu este impotriva standardelor "europene".
O parte din mine se bucura, fratele meu o sa fie tata si asta ma face fericita. E o bucurie pe care cuvintele nu pot sa o descrie...e ca o intregire de etape.
Ceea ce nu ma lasa sa fiu fericita in totalitate este distanta pe care o am intre mine si ei, nu e asa cum visam in copilarie...stiu ca usa este mereu deschisa, dar preferam sa pot aparea cand mi se face dor si sa fug asemeni.
Viata nu e asa cum ne dormim noi, trebuie sa invat sa supravietuiesc si sa ma multumesc cu ce mi se ofera.