Ganduri

Timpul nu schimba, doar aprofundeaza si contureaza...esenta dainuieste intotdeauna intr-un colt al comportamentului omenesc.
Dupa multe luni de ezitari am facut un pas catre ceea ce consideram ca este piesa lipsa din puzzel-ul prezentului meu, insa am fost dezamagita iar... poate ca intr-un fel ma asteptam, doar ca accentuasem mai mult ideea de pozitivism si entuziasm. Nu stiu daca pot sa spun ca am fost sifonata, insa intr-un fel sau altul mi-a picat greu raceala si monosilabisirea de care a dat dovada...ma gandesc ca daca se intalnea cu o persoana necunoscuta la coada la magazin, ar fi vorbit mai mult si mai deschis decat a facut-o cu mine.
Nu stiu daca sunt singura care am gresit,dar sunt impacata cu mine ca am incercat sa fac un pas, desi am fost gonita zece inapoi...

Ultimii ani m-au facut sa ma simt un om incapabil sa tina oamenii aproape. Am avut atatia calatori ce au pernidat in viata mea, iar acum am ramas aproape singura.
Nu imi dau seama unde gresesc, oare ii alung sau isi gasec drumuri mai potrivite pe care le urmeaza?

Trag aer in piept si incerc sa nu pierd comoara pe care o mai am in prezent, am ramas cu ce a fost mai bun...cu diamantele ce au trecut testul sitei de cernut.