In ultima perioada nu am mai privit spre trecut... am incercat sa imi plasez puncte in viitor pe care sa le urmez. Am vrut sa imi mentin un program, sa am o viata activa si sa nu ma las prada trecutului.
Nu sunt perfecta si nici nu am tot ce imi doresc, insa lupt sa imi construiesc ceea ce visez si imi lipseste.
Pasi mici, siguri si colorati... purced spre ziua de maine, spre viitor;
Am momente in care as pune stop agitatiei si as lua un loc in mijlocul intersectiei sa privesc in detaliu ce se intampla cu cei din jurul meu, cu oamenii care au insemnat mult in viata mea si pe care i-am pierdut sau poate ca i-am indepartat din diverse motive. As vrea uneori sa ii am langa mine, sa le vorbesc si sa le explic cat de mult au insemnat pentru mine si sa le multumesc pentru timpul ce mi l-au acordat... dar viata nu este ca in filme.
Ce-i pierdut, se pote recastiga, dar niciodata plasturele nu o sa refaca rana... asa ca imi acord timpul pe are il am oamenilor deosebiti pe care ii am acum alaturi in drumul vietii.
luni, septembrie 21, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: