marți, septembrie 08, 2015

Bucuria mea, necazul lor

Zilele acestea am trecut prin nenumarate stari. Am simtit ca prind aripi, dar totusi am ramas pe pamant... dupa care un soi de teama s-a instalat in coprul meu, am prelungit momentul pana cand simteam ca explodez de emotii.
Speram ca oamenii sa inteleaga cat de mult imi doresc sa fac aceasta schimbare, dar am ajuns la concluzia ca rautatea lor e mai presus de toate.
\Am trecut de usi inchise, de bariere puternice si acum ma opresc la un lacat.

Lupt atat timp cat forta si energia imi mai permit.
Nu vreau sa cedez, a fost atat de frumos visul cu ochii deschisi pe care mi l-am conturat intr-o fractiune de secunda, am sperat intr-un colt de suflet ca o sa reusesc.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...