Schimbarile bat la usa

Octombrie  este o luna ce aduce multe inceputuri... am visat mult si se pare ca visele devin realitate.
Mult a fost, putin mai este ... acum totul pare mai greu de stapanit, parca nu mai am rabdare sa aud tic-tacul cum se sfarseste. Vreau sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca undeva, nu foarte departe timpul se dilata si zboara plin de culoare.
 Astazi ma simt asemeni unui copil ce il asteapta pe mos Craciun sa soseasca cu sacul plin de cadouri, poate ca sunt un copil mai intelegator, nu i-am cerut mult mosului si nici nu vreau sa imi ofere ceva ce nu merit. Stiu ca am fost o luptatoare si am acceptat situatia mai mult decat imi putea uneori sufletul sa suporte, dar mereu am avut in inima o dorinta si asta m-a facut sa devin cine sunt acum.
Chiar daca m-am simtit intr-o jungla plina de hiene, totul s-a terminat...acum pot sa zambesc cu sufletul si sa ma gandesc intens la zilele tomnatice ce imi bat la fereastra.
Sa imi pun in constructie fotografiile la care am visat...sa imortalizez
Sa imi las inima sa trasara in moduri pe care credea ca le-a uitat.
Sa zambesc fugar asa cum nu am putut sa o mai fac anul acesta, aproape ca uitam cum este.