Ma simt obosita, am incercat sa imi intind limitele la maxim...sa fac tot ce mi-am propus si peste asta. Nu am avut mult timp pentru mine, insa putinele minute pe care le-am furat, mi-am dorit sa fie magice.
Descopar pe zi ce trece ca omul de langa mine este foarte special si inca reuseste sa ma surprinda cu bunatatea, daruirea si minutiozitatea lui.
Il ador! Este omul pentru care am luptat sa raman aici, si nu regret nimic din tot ceea ce am facut.
A trecut un an de la perioada in care imi era teama ca il pierd... acum sunt mai sigura ca niciodata ca o sa il imbratisez pana la adanci batraneti.
Ne-am propus sa ne serbam aniversarea putin mai devreme... asa ca mintea mea zboara catre el si mica surpriza pe care vreau sa o pregatesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Ce frumos, ma bucur...sper sa ajung si eu acolo, intr-o zi .
RăspundețiȘtergere