Dupa mult timp astazi m-am bucurat de lucruri cu adevarat inopinante si marunte, imi era dor sa uit de ratiune si sa ma bucur de moment.
Imi este teama ca sentimentul acesta o sa se piarda intr-o zi, iar eu nu o sa mai fiu asa cum imi place... suna bizar, caci teoretic eu sunt stapana pe proprile mele decizii si doar eu pot sa ma schimb, doar ca povestea este mai complicata si capitolele se intind pe foi multe.
Pe scurt as putea sa spun "fericirea mea, nefericirea altora"... sau "pentru o clipa de placere, ore de durere."
Ma simt demoralizata si neputincioasa sa schimb ceva. M-am lasat purtata de vant si nu imi place unde m-a adus, as vrea sa ma ridic si sa fug...insa este prea tarziu.
joi, iulie 31, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: