Dupa multe luni revin la ideea ca apreciez ceea ce am. Vorbesc de lucruri materiale. Cand eram o copila aveam impresia mereu ca nu am suficiente haine, probabil acesta a fost declicul meu ce m-a facut ca acum in adolescenta sa investesc in lucruri pe care sa le pastrez mult timp.
Imi pare nespus de bine acum cand am oricand apare un eveniment neprevazut cu ce sa ma imbrac corespunzator.
Imi amintesc cand eu puneam banut peste banut sa imi cumpar rochii si fustite, iar alte fete de varsta mea fumau banii si isi cumparat sucuri. Mereu le indemnam sa nu mai arda banii inutil, caci tigarile aduceau placerea lor pe moment, dar le strica sanatatea si nu le ramanea nimic bun.
Acum, priveam cu dezamagire cum unii oameni dau din colt in colt sa caute o haina in fundul sifonierului, o haina pe care nu au fost capabil sa si-o cumpere, caci tigarile au fost mai importante... si cu toate astea tot ei sunt mohorati ca nu au ceea ce le trebuie.
Eu am spus, si ma repet... "fa-ti sanie vara si iarna car". Niciodata nu se stie cand ai nevoie, si e bine sa ai lucrul tau, sa nu ceri nimanui,
luni, iulie 07, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: