Astazi m-am simtit bine. Am intrat in bucatarie sa gatesc pentru familia mea, iar asta m-a fact foarte fericita...imi place sa pun suflet in ceea ce fac.
Pentru cateva clipe m-am oprit cu gandul in loc si ma priveam din exterior.... ma vedeam cum incercam sa fac lucrurile tipicar; Vroiam sa fac totul ca la carte pentru oamenii dragi.
In acelasi timp, simteam cu sufletul mi se inunta de tristete cand ma gandeam la sacrificiul pe care il fac eu referitor la viitorul meu, la decizia despre care am tot vorbit...si de care imi este din ce in ce mai teama. As vrea sa opresc timpul in loc.
Am fugit de acasa, am iesit sa i-au o gura de aer si sa respir adanc. Simt ca puterile mi se diminueaza...si ceea ce fac nu este corect. Dar daca renunt la "plan"... ai mei or sa fie dezamagiti si povestea incepe de la capat.
miercuri, iulie 09, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: