Decizie..

Astazi am recitit postari de pe blog...am retrait momente si mi-am rascopit sufletul. Doamne cat timp a trecut de la prima mea insemnare in jurnal, cat de mult m-am schimbat si mai ales cat am evoluat ca si mentalitate.
Oricat ma plang eu ca sunt un copil mare, am observat ca in momente de singuratate reusesc sa ma adun si sa aranjez cufarul cu sentimente.
In aceasta seara am avut o reala surpriza, bro mi-a oferit un sfat pe care sa il urmez si din clipa respectiva parca sunt alt om. Am simtit ca cineva ma intelege si imi este alaturi chiar daca nu mi-a spus pana acum in cuvinte si nici nu m-a imbratisat mereu cand m-a vazut demoralizata.
Imi vine sa lacrimez de bucurie. El a fost mereu omul pentru care as fi facut orice sa il fac fericit, chiar il ultimele luni ne-am petrecut cateva weekenduri impreuna si am inceput sa descopar o latura a lui pe care nu mi-o imaginam. E persoana langa care locuiesc de cand m-am nascut, insa mereu a vrut sa para puternic si luptator...dar sufletul lui este ca o floare.
Problemele mele sunt minore pe langa ceea ce a patit el, nevinovat a intrat intr-o poveste grea. Pentru el am vrut sa fac aceasta schimbare, am fost dispusa sa imi vand sufletul si inima...insa el ma roaga sa ma gandesc bine la ceea ce vreau sa fac.
Dar oare, ce simt acum e bine?
Sunt confuza, iar si iar. Intr-un fel simt o usurare...stiu ca pot sa fac ceva ce m-ar multumii sufleteste in viitorul apropiat, insa nu stiu daca este ceea mai buna decizie pentru viitor.

P..s. i need a hug!