Ganduri

Knock knock, who's there?
Ceasul indica miezul noptii, stau cu laptopul in brate si ascult muzica rock... las timpul sa treaca pe langa mine si sa ma linisteasca.
Gandurile imi erau plecate pe taramuri colorate, brusc aud o bataie in fereastra. Inima mi-a tresarit de teama si ochii mi s-au atintit catre geam. Priveam speriata si in secundele acelea am simtit o lovitura ce m-a adus la realitate.
Mi-am dat seama ca oricat de dura si de puternica vreau sa par, in interiorul meu sunt o copila sperioasa care are nevoie de imbratisare, afectiune si atentie speciala.
Nu imi pasa ca oamenii imi spun adesea ca "am o varsta"...pentru mine cei 25 de ani pe care o sa ii implinesc curand, nu inseamna o viata de om. Este diferit fara de ceea ce imi doream sau visam... insa ma gandesc ca se putea si mai rau de atat.
Astazi am avut o liniste interioara. Am incercat sa ma bucur de mici lucruri si sa nu bag in seama altele...vreau sa fiu "chill" si sa reusesc sa fac ordine in interiorul meu.