Ganduri

Nici nu stiu daca sunt dezamagita sau furioasa. Am ajuns sa obosesc sa repet aceleasi lucruri si rezultatul sa nu se arate.
Imi este teama de ceea ce o sa urmeze...a venit perioada cea mai grea. Stau si numar zilele, insa nu stiu cum o sa fac acest lucru. Imi este greu...teama si ma simt deja rau. Nu am vrut niciodata sa fiu eu pusa in situatia de a intoarce spatele si sa plec.
Motive exista, insa mereu am stiut sa trec peste ele... insa de data aceasta este vorba despre familia mea. Mereu am vrut sa ii fac mandrii de mine si consider ca aceasta este ocazia.
In prezent simt ca nefericirea mea ii face pe ei mai linistiti, poate ca nu inteleg de ce nu ma inteleg, insa vreau sa le arat ca am incredere in ei si le urmez sfatul.
Oricat ar spune ei ca decizia imi apartine...stiu ca acum sau mai tarziu tot as fi fost pusa asupra faptului implinit
Lacrimile imi siroiesc pe chip numai cand ma gandesc la cuvintele acestea taioase...dar spuse de o inima ranita. E greu de inteles...nici nu stiu cum o sa ma descurc.

p.s. i miss you already!