Am crezut ca prietenia exista, ca filmele americane sunt retraite de mine si oamenii mei dragi, insa viata mi-a aratat ca nimic nu este de neinlocuit...nici macar prietenia.
Nu pot sa spun ca mai sunt dezamagita, m-am obisnuit cu statutul de rezerva. Am acceptat ideea ca oamenii merg pe alte drumuri, insa nu imi explic unde se ascunde personalitatea si ratiunea oamenilor?!?
Eu personal nu mi-am schimbat principiile. Daca acum un an credeam ca nu este ok sa te folosesti de oameni, asta cred si acum...asta am crezut si cand eram singura. Nu vreau sa ma schimb ca vremea sau sa fiu maleabila in functie de perioade.
Sunt putin contrariata ca cineva, a reusit sa o schimbe pe prietena mea...si sa o faca sa ofileasca in ochii mei... nu vreau sa spun ca ea este nefericita, insa din exterior se simte o stare ciudata de care imi este teama sa vorbesc.
Trebuie sa ma abtin ca si pana acum, caci de fiecare data cand am vrut sa ii deschid ochii a refuzat sa ma asculte si am simtit ca trebuie sa stau in banca mea...desi ma doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: