Dor de copilarie

Imi e dor de copilarie... simt asta mai mult ca oricand. As vrea ca probemele sa fie legate de varful culorilor, de pierderea ascutitorii, de tricourile patate cu sos, papucii rupti in timp ce jucam fotbal si alte lucruri minore.
Prezentul ma gaseste, destul de mare intr-o situatie incurcata si cu probleme multe.
Vorba aceea "Da-ne Doamne mintea de pe urma" - eh, daca acum cativa ani gandeam ca in prezent, cu siguranta ajungeam departe. Am pierdut mult ca nu a stiut sa ascult printre cuvinte, imi pare rau si as vrea sa indrept aceasta situatie. Nu stiu cat a depins de mine si cat de imprejurimi.
Viata de copil e frumoasa, prieteni multi, jocuri, rasete, culori, povesti...
neori recitesc primul meu blog si imi este drag sa vad ce visatoare eram.
Pe atunci puteam sa hiperbolizez fiecare intamplare si sa o povestesc in asa fel incat sa para o adevarata experienta. Acum, scriu scurt si la obiect... uneori nici eu nu descifrez ce este ascuns in spatele cuvintelor. Mi-am pierdut indemanarea si desteritatea de a lasa cuvintele sa iasa din minte cu usurinta.