Am fost prin Bucurestiul inverzit sa caut decoruri noi, momente speciale si liniste. Aveam nevoie de cateva ore doar ale mele...sa nu fiu inconjurata de prieteni si familie, sa imi ascult gandurile si ratiunea.
Amintirile rasuna incet, bat la o usa inchisa si ma rascolesc. As vrea sa nu le simt, sa pot merge inainte fara resentimente.
Imi pare rau ca viata e mai complicata decat pot eu sa o traiesc. Puterile mele sunt limitate si scazute acum.
Ma simt obosita si imi este greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt.
duminică, mai 18, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: