Am avut parte de o duminica neasteptat de frumoasa. Impreuna cu fratele meu am iesit prin parc, ne-am plimbat cu bicicletele si am discutat lucruri de oameni mari.
In ultima perioada ma simt mai comunicativa cu el...si ne-am petrecut mult timp unul in compania celuilalt. Nu spun asta ca pe un lucru rau, insa in copilarie nu prea ne agreeam reciproc... eu mereu am fost sora mica si rasfatata si el fratele cel mare si pedepsit.
Asa cum am mai mentionat eu intr-un post precedent, pentru familia mea as face orice sa stiu ca ii este bine... dar pentru fratele meu mi-as vinde si ficatul daca asta l-ar ajuta si i-ar aduce liniste.
Nu o spun des, si uneori consider ca gresesc... dar nu le spun cat ii iubesc. Familia e un lucru sacru si trebuie pretuit.
Acum apreciez enorm faptul ca parintii mei nu si-au doarit un singur copil. Poate ca in perioada scolii ma simteam ciudat ca mai am doi frati, si ceilalti colegi erau singuri la parinti... insa acum imi dau seama ce bogata sunt!
duminică, mai 11, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: