Nu imi place sa rascolesc trecutul si nici sa visez cu ochii deschisi la momente ingropate sub pres.
In ultima perioada vreau sa cred ca am invatat sa fiu docila si moralista. Dar trebuie sa recunosc ca adesea ma simt singura. Privesc in interiorul meu si sunt doar sentimente, nu ma asteapta nimeni si nici nu ma simt speciala... asa cum credeam ca trebuie sa ma simt intr-o astfel de situatie.
Sunt lucruri ce mi se intampla si de care ma bucur maxim, insa ma demoralizeaza lipsa de comunicare si intelegere din partea
Ca sa explic mai pe intelesul tuturor, mi se intampla sa ma simt ca si cum mi se ofera o bomboana, sunt atat de incantata si ma bucur de gest, insa in secunda doi cineva ma face sa ma simt ca nu trebuia sa fiu acolo, iar bombonica nu mi se cuvenea.
Nu ii inteleg pe oamenii care se feresc de cuvinte si se ascund in spatele unor zambete seci. Acest gen de persoane mi se par duplicitare si ma feresc pe cat posibil.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: