Am terminat de aranjat camera mea. Am pus totul inapoi si am lasat sa arate copilareste inca. Mi-ar fi placut sa fac o schimbarem insa nu am putut, ceva m-a oprit si ma intreb ce anume.
Nu vreau sa ma laud, dar e cea mai plina de personalitate camera pe care am vazut-o pana acum la oamenii de langa mine. In fiecare colt se gaseste ampreunta mea sau ceva ce ma caracterizeaza. E o camera colorata si vesela...poate prea colorata, dar imi place si asa.
Simt ca ma intampina cu bratele deschise ori de cate ori sunt franta de oboseala.
In rest, totu-i bine.
:)
vineri, iulie 26, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: