Astazi am simtit sa ii multumesc pentru ca este alaturi de mine. Am ajuns sa ii caut prezenta in clipele grele si sa ma linistesc cand e langa mine.
Fara sa ne vorbim, se pare ca astazi amandoi am simtit nevoia de o schimbare. Eu nu l-am mai asteptat in locurile in care il obisnuisem...am decis sa imi caut locul de liniste. Asezandu-ma pe o banca, acolo unde nu am mai stat de acum 9 luni, am simtit ca mi se umple sufletul de amintiri. Telefonul a sunat la fix cat sa ma trezeasca la realizate. I-am spus ca ma gaseste "pe banca unde am avut noi prima intalnire neoficiala" - eram sceptica ca o sa vina curand in acest loc special pentru mine, dar se pare ca si-a amintit unde a fost marea intalnire.
El a vrut sa mergem intr-un loc pe care il frecventa el in timpul facultatii... intr-un parc din Otopeni, asa ca ne-am plimbat si ne-am incarcat sufletele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: