Fix

Daca ar fi sa trag o linie asupa a tot ce a insemnat aceasta zi, nu stiu daca as putea sa gasesc un singur cuvant care sa caracterizeze starea mea.
Am simtit nevoia sa fiu singura, sa  ma plimb si sa privesc spre nicaieri. Mi-am cautat locul preferat, insa...nu mai era - apa s-a napustit asupra lui si au ramas doar amintirile acolo.
Am pornit in gasirea unui alt loc de liniste...si se pare ca l-am gasit. M-am asezat pe iarba verde si calda, in fata aveam apusul soarelui si in casti imi canta "Ed sheeran".
Dupa mult timp  mi-am dat seama ca eu fara EL sunt chiar singura. Cel putin asa ma fac cei din jurul meu sa ma simt...ajung sa cred ca nu este imaginatia mea cea care vede aceste lucruri, ci sunt o realitate.... o realitate de care fug cat pot, dar uneori ma prinde de picior si ma raneste.
As vrea sa le spun oamenilor ca s-au schimbat, dar nu vor intelege...au ochelarii de cal pusi la ochi si eu voi fi cea care pare "nebuna". Mai bine stau in banca mea si imi vad de lungul nasului si de momentele mele de liniste.
Recunosc, imi lipsesc clipele in care gandurile mele interioare se transformau in cuvinte si puteam sa ma descarc. Acum, am ajuns o zambitoare la exterior si o hartie igenica in interior atunci cand nu este omul meu langa mine, el ma intelege si stie sa ma ridice chiar si atunci cand nu ii spun ce ma doare.
Regret ca nu mai exista MBFF... consider ca nu este vina mea, caci eu m-am indepartat in consecinta si oricat mi-ar spune ca mereu are timp si pentru mine, arata cu totul altceva. Ma rog, o sa invat sa supravietuiesc si singura... trebuie.
Nu sunt puternica, chiar si acum imi vine sa plang, dar... sunt om si sunt sensibila.

Iarta-ma ca nu stiu sa ma modelez.