luni, iulie 15, 2013

Luni, iar

Somnul lung si odihnitor m-a transformt intr-o zana adormita si in viata reala. Ma miscam de parca cineva ma conducea pe drum si imi spunea ce trebuie sa fac. Nu puteam nici macar sa ma opun. Un sentiment ciudat, dar real.
Mi-am propus sa imi schimb stilul de viata, dar cu siguranta nu astazi trebuie sa iau decizii importante. Nu ma simt capabila de lucruri marete, asa ca m-am oprit la mizilicuri caznice.
Muzica a cantat, eu am valsat printre haine si hartii....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...