miercuri, iulie 31, 2013

Give me a reason

N-am avut nimic pe timpul zilei, m-am comportat normal si m-am simtit ca atare... insa spre seara m-a apasat o stare de singuratate, asa ca m-am schimbat si am purces la drum cu castile in urechi.
Greseala pe care am facut-o a fost ca am ales drumul cel mai frecventat de oameni...astfel au oprit doua masini in care se aflau cunoscuti de ai mei sa ma intrebe unde am plecat singura. Explicatia mea a fost simpla si adevarata "am iesit sa iau o gura de aer".
Nu inteleg de ce oamenii nu pot sa accepte ideea ca sunt momente in care vrei sa ai parte de singuratate si sa te plimbi putin sa iti faci ordine in ganduri.
Ma rog, le-am refuzat compania si m-am dus la locul meu de relaxare... aici m-a apucat un plans copilaresc, plangeam si nu imi dadeam seama ce este cu mine, ce-am patit.
Cand m-a sunat omul drag, dupa voce si-a dat seama ca nu sunt bine...dar nu am putut sa ii explic nici lui ce am patit. Am apreciat faptul ca a venit sa ne vedem si mi-a adus zambetul pe buze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...